„La o primă vedere, s-ar părea că nu există aproape deloc puncte de întâlnire între aceste domenii. În opinia mea, spaţiul ştiinţific şi cel politic nu constituie două universuri complet separate, lipsite de conexiuni şi interacţiuni. Spun acestea invocând experienţa mea personală şi cred că pot dovedi existenţa acestei legături intime şi extrem de puternice între lumea ştiinţei şi lumea politică.

Dacă un om de ştiinţă are datoria de a forma o şcoală prin care să transmită experienţa sa noilor generaţii, un om politic poartă răspunderea deciziilor care angajează destinul comunităţii. Cei doi se întâlnesc, aşadar, prin responsabilităţile asumate în faţa viitorului care va avea întotdeauna altitudinea celor care îl imaginează.

Cred că politica trebuie să se inspire din ştiinţă, de la care poate trage învăţăminte. Orice ştiinţă se organizează în jurul unor valori comune, cum ar fi dialogul, schimbul de idei, respectul faţă de adevăr. Orice ştiinţă întreţine o anumită legătură trainică cu timpul. Prin acest raport deosebit, stabilit între oameni şi timp, ştiinţa poate furniza oamenilor politici un exemplu. Cetăţeanul nu trebuie doar să suporte acţiunea timpului, nu trebuie să fie numai obiectul timpului care curge. Cetăţeanul trebuie să fie cel care dă valoarea şi măsura timpului său.

 un om de ştiinţă are datoria de a forma o şcoală prin care să transmită experienţa sa noilor generaţii

Astăzi, când ştiinţa şi tehnologiile de vârf îi apropie din ce în ce mai mult pe oameni, politica nu îşi poate propune să îi separe în continuare. Ştiinţa ne oferă posibilitatea de a avea un limbaj comun. Comunitatea ştiinţifică transcende graniţele şi frontierele naturale şi de aceea spaţiul academic, prin coeziunea şi efervescenţa lui, ar putea fi privit ca un precursor şi un model pentru cooperare fără excluşi şi marginali. Prin caracterul său universal, prin uşurinţa comunicării şi a cunoaşterii reciproce, prin nevoia continuă de raportare şi de participare la efortul general, comunitatea ştiinţifică poate deveni un exemplu prin excelenţă al proiectelor care-şi fixează drept obiectiv crearea unităţii în diversitate. Solidaritatea intelectuală poate constitui un fundament pentru construirea unei noi arhitecturi politice europene şi mondiale.

Loc al schimburilor şi al dezbaterilor de idei, lumea ştiinţei reuneşte în aceeaşi Republică Intelectuală, în aceeaşi cutie de rezonanţă spirituală, bărbaţi şi femei din diferite spaţii şi vremi. Încurajând libertatea de exprimare şi polemica intelectuală, ea a avut forţa de a disemina aceste valori dincolo de zidurile academiilor şi universităţilor, de a le înscrie în conştiinţele şi comportamentul oamenilor. Universităţilor şi academiilor le revine meritul de a fi propus societăţii un anumit mod de a concepe fiinţa umană şi relaţiile umane. Astfel, valorile care au înflorit mai întâi în interiorul Universităţii au devenit treptat valori fundamentale ale erei moderne şi ale epocii democraţiei. Societatea democratică nu este o societate abstractă, ea conferă o mai mare vizibilitate omului concret şi polarizează eforturile spre binele său. Într-o astfel de societate, Universitatea are privilegiul de a propune modele şi soluţii, de a construi şi promova o nouă ordine de prioritate a valorilor adecvată provocărilor unui timp care devine al schimbărilor rapide.

Lumea ştiinţei poate oferi dezbaterilor şi confruntărilor politice un model de dialog autentic şi echilibrat. Şi aceasta pentru că, în acest spaţiu, ideile nu circulă într-o concurenţă ostilă; ele nu se exclud şi nici nu trăiesc efemerul focurilor de artificii ale unor campanii electorale sau festivităţi de rutină. Aici, ideile cunosc fervoarea şi pacea fierbinte a dialogului, refuzând excluderea şi războiul rece al ideologiilor. În lumea ştiinţei, ideile sunt vehiculate cu argumente; capătă formă şi substanţă; sunt examinate, acceptate sau refuzate. A forma nu înseamnă doar a-l domina pe cel ce te ascultă, ci şi a construi cu răbdare miezul personalităţii umane, o răbdare pe care acţiunea politică nu o are.

Panelul „Ştiinţa şi Politica”, Baku, 13 martie 2018

Are lumea ştiinţei ceva de învăţat de la Politică? Cu siguranţă. Membrii corpului academic pot învăţa din succesele şi mai ales din eşecurile din mediul politic să devină mai prudenţi în imaginarea unor proiecte politice, economice sau sociale pentru care nu există studii serioase de impact şi pe care sunt însărcinaţi să le realizeze alţii decât ei. Din experienţa oamenilor de stat, oamenii de ştiinţă pot înţelege ce înseamnă să răspunzi pentru decizii care privesc viaţa, libertatea şi, uneori, moartea a milioane de oameni şi care pot duce la prăbuşirea, naşterea sau progresul unor state. Şi mai ales, că pentru aceste decizii oamenii de stat pot plăti cu cariera lor, cu libertatea sau chiar cu viaţa.”

Emil Constantinescu

Preşedintele României 1996-2000

* Discurs la VI Global Baku Forum, Panelul „Ştiinţa şi Politica”, Baku, 13 martie 2018

Știința și politica*

Post navigation


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *