Pogonul lui Ion

Timp de optsprezece ani, Smaranda Ion a purtat grija copiilor și a casei, dar în special a pogonului de pământ pe care guvernul Brătianu l-a dat printr-o lege specială văduvelor ţăranilor care luptaseră în războiul de întregire a neamului. În fiecare an semăna acolo grâul cel mai bun, după recoltare umplea un „bănişor“ din care făcea colivă pentru pomenirea soţului ei. După ce şi ea l-a urmat în ceruri, nora ei, Alexandrina Ion, a urmat cu sfinţenie obiceiul Smarandei. Atunci când comuniştii le-au luat pământul cu forţa la colectivizare, cel mai greu s-au despărţit de „pogonul lui Ion“, dar coliva din grâul cules din acel loc a continuat mult timp să însoţească rugăciunile copiilor către părinţi şi ale nepoţilor către bunici. Fotografia de pe crucea din marmură înălţată de copiii săi în cimitirul bisericii din Motoci ne arată că Grigore Ion a fost un bărbat frumos, cu fruntea înaltă şi ochi pătrunzători, în schimb fotografia ştearsă de ploaie şi vânt nu lasă imaginea bunicii care s-a stins în 1940, la un an după naşterea lui Emil.”

Pogonul lui Ion

Pogonul lui Ion

Post navigation


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *