Patru generații

Străbunica Amélie Le Téo – De Bie. Bunica Marguerite De Bie – Colceag. Mama Maria Georgeta Colceag – Constantinescu. Mândru de asemenea ascendență, un băiețel care va deveni președintele României: Emil Constantinescu.

„Pe 28 iunie 1940, în zori, trupele sovietice intră în Basarabia. La ora 9.00, printr-un comunicat emis de Marele Stat Major al Armatei Române, populaţia este anunţată de acceptarea ultimatumului. 2 078 000 de români erau condamnaţi să trăiască sub ocupaţie sovietică. Dintre aceştia, până la 3 iulie 1940, ora 12.00, când graniţa s-a închis definitiv, mai puţin de 200 000 au reuşit să se refugieze pe malul drept al Prutului. Ion Constantinescu a trecut graniţa spre România cu doar câteva minute înainte de închiderea ei. Şi-a amânat plecarea până în ultimul moment, socotind că agresiunii sovietice trebuie să-i răspundă în felul lui, cu onoare şi demnitate. A lăsat în perfectă ordine domeniul agricol pe care îl administra, şi-a urcat familia într-o şaretă şi a mânat nebuneşte până la Prut. Veştile care străbătuseră distanţa de la Chişinău la Copanca în cele câteva zile dinaintea plecării erau îngrozitoare. Avioanele zburau la joasă înălţime şi acopereau oraşul cu manifeste comuniste, tancurile Armatei Roşii erau aplaudate de mulţimea strânsă pe bulevardul Ştefan cel Mare. În acelaşi loc, de Bobotează, Armata Română defila în faţa regelui Carol al IIlea, dar parcă trecuse un veac de atunci. Acum, ofiţerii români erau dezarmaţi şi aruncaţi în închisori, soldaţii, dezorientaţi şi umiliţi, se retrăgeau către Prut. Fruntaşii Sfatului Ţării, care votaseră unirea cu România la 27 martie 1918, au fost arestaţi în noaptea de 28 iunie. La fel şi înalţii funcţionari români din Chişinău, care nu apucaseră să fugă cu ultimul tren accelerat care plecase spre Bucureşti, pe 28 iunie la ora prânzului. Ceilalţi, funcţionarii mai mici, inginerii, arhitecţii, profesorii, magistraţii şi preoţii care întregeau administraţia românească din Basarabia îşi înghesuiau familiile în vagoane de marfă, claie peste grămadă cu mobilă, baloturi de lenjerie, boccele cu veselă şi argintărie mai de soi, geamantane cu haine. Aşteptau cu toţii, în soarele secetos, aprobarea Înaltului Comandament Sovietic pentru plecarea trenurilor. Slavă Domnului, profesorul Constantin Tomescu, naşul lui Emil, şi prietenul său, preotul Vasile Ţepordei, cel care oficiase botezul, plecaseră deja din Chişinău, altfel, activitatea eparhială a celui dintâi şi activitatea publicistică a celui de-al doilea i-ar fi trimis la închisoare, odată cu cei arestaţi în noaptea de 28 iunie. Ion, Maria-Georgeta și Emil Constantinescu, alături de bunica Marguerite De Bie-Colceag, s-au stabilit, pentru o vreme, la Ploiești, unde locuia străbunica Amélie De Bie.”

Patru generații

Patru generații

Post navigation


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *